Poluatorul plătește?

În cazul deșeurilor există și alte metode de management decât SMID-urile propuse la noi, soluții care sunt aplicate în Suedia sau Canada. Acestea presupun arderea ecologică a gunoaielor și producerea de energie – discutabile, totuși. Principiul european „poluatorul plătește” – care și-a dovedit aplicabilitatea interpretabilă în cazul taxei de poluare auto, abrogată abia după câțiva ani – și cadrul său legal sunt stabilite prin Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004, privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului – adică o idee veche de aproape 15 ani.

Legislația UE include și Directiva Parlamentului și Consiliului European 2008/99 / CE din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal. Directiva specifică care comportament constituie o infracțiune, atunci când este ilegal și comis intenționat, sau cel puțin prin neglijență gravă.

Directiva definește daunele aduse mediului ca „daune aduse speciilor și habitatelor naturale protejate, respectiv orice daune care au efecte negative grave asupra constituirii sau menținerii stării de conservare favorabile a acestor habitate sau specii. (…) Daune cauzate de apă (…) daune ale terenului, care înseamnă orice contaminare a solului care creează un risc semnificativ pentru sănătatea umană afectată în mod negativ ca urmare a introducerii directe sau indirecte, în, pe sau sub pământ, de substanțe, preparate, organisme sau microorganisme “.

În caz de pericol iminent pentru mediul natural, un operator este obligat să ia imediat măsurile preventive necesare. Dacă daunele aduse mediului au fost provocate de un operator, acesta din urmă trebuie, fără întârziere, să informeze autoritățile competente și să ia toate măsurile posibile pentru a controla imediat, a limita, elimina sau gestiona contaminanții relevanți și / sau orice alți factori dăunători, pentru a limita, sau pentru a preveni noi daune aduse mediului și efectele negative asupra sănătății umane, sau deteriorarea ulterioară a serviciilor și este obligat să ia măsurile de remediere necesare.

TEORETIC, operatorul suportă costurile acțiunilor de prevenire și de remediere. DAR operatorul poate să refuze suportarea acestor costuri atunci când daunele asupra mediului sau o amenințare iminentă au fost cauzate de un terț și au avut loc în ciuda faptului că măsurile de securitate corespunzătoare, au avut loc sau au rezultat prin respectarea unui ordin sau a unei instrucțiuni provenind de la o autoritate publică ( …).

Operatorul poate fi, de asemenea, scutit de răspundere în cazul în care acesta demonstrează că daunele aduse mediului sau o amenințare iminentă (…) nu sunt legate de vina sau neglijența sa și au fost cauzate de o emisie sau un eveniment legal și garantat de prevederile legislative acceptate de Comunitate și specificate în anexa III la Directiva 2004/35 / CE. Operatorul poate fi, de asemenea, scutit de răspundere în cazul în care daunele aduse mediului sau amenințarea iminentă au fost cauzate de o emisie, sau o activitate, sau orice fel de utilizare a unui produs care nu este considerat a fi de natură să-l provoace, în funcție de stadiul cunoștințelor științifice și tehnice.

Și autorităților județene din Cluj li s-a propus pentru groapa de gunoi de la Pata o soluție de ardere ecologică a gunoaielor și producerea de energie. Răspunsul a fost un refuz clar, deoarece exista un proiect în desfășurare și s-ar fi pierdut finanțarea europeană. Acum, cu finanțarea pierdută gata, cu problema nerezolvată și cu lipsa de implicare din partea populației, încă nu există o soluție viabilă. Mai mult, se pare că autoritățile pregătesc terenul pentru o stație de piroliză, care diferă de incinerare – este o reacție endotermică ce are loc într-un mediu fără oxigen sau cu oxigen scăzut.

Piroliza poate genera abur pentru energie sau încălzirea procesului, însă pe baza arderii gazelor de evacuare într-un arzător secundar. Procesul poate genera combustibil asemănător motorinei din deșeuri plastice sau combustibili din biomasă. O altă soluție pentru Cluj ar fi ca furnizorii locali, cei care „produc” ambalaje de unică folosință, să se reorienteze (ori să fie obligați) să reducă deșeurile și sa recicleze ei minim 80% din ceea ce utilizează – dar asta înseamnă sa colecteze înapoi contra unei sume ambalajul.

În caz contrar, peste câțiva ani aceștia s-ar putea sa constate că nu mai au cui să vândă, cu sau fără ambalaj. La nivel de primărie pot fi luate măsuri drastice de interzicere a introducerii ambalajelor de toate felurile în oraș, că tot e specialistă  în închiderea robinetului. Abia în această situație probabil că s-ar reorienta și comercianții, iar populația, după o sesiune de bombăneală marca Emil Boc, ar învăța lecția germanilor de după WW2 – eficienta si ecologia nu sunt un moft.

Dimpotrivă, sunt criterii de bază pentru o societate funcțională. „Poluatorul plătește” nu a rezolvat problema nicăieri în lume – sunt mii de studii în acest sens – așa că ar fi cazul să depăsim faza de struț și să luam măsuri reale. Oamenii au fost minţiţi prin omisiune cu privire la tot ceea ce înseamnă centrul și sistemul de management al deşeurilor, sunt poluaţi, iar levigatul ne dă frisoane la fiecare ploaie. Acest rezultat secundar al depozitării deşeurilor este un produs chimic extrem de toxic.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.